Asociația Națională a Cinecluburilor și Realizatorilor Neprofesioniști de Film din RomâniaCineclubul Stud-Film
În seara zilei de 23 mai 1957, la Casa de cultură a studenților din București, a luat ființă, prin ședință publică, primul cineclub de amatori din țară, Stud-Film, inițiatorii fiind un grup de studenți de la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, conduși de Paul Barbăneagră și Geo Saizescu. Evenimentul este consemnat de cei doi viitori regizori (Paul Barbăneagră şi Gheorghe Saizescu) în numărul 4/1957 al revistei „Film” (publicaţie a Direcţiei Generale a Cinematografiei din Ministerul învăţământului şi Culturii), „Înfiinţarea primului cineclub” era intitulat articolul lor: „Un grup de studenţi ai Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică «I.L. Caragiale» au propus Casei de cultură a studenţilor din Bucureşti înfiinţarea unui «Cineclub» în cadrul formelor ei de activitate culturală. Această acţiune, dusă atât de studenţi ai I.A.T.C.-ului cât şi de tineri creatori ai studiourilor «Bucureşti» şi «Alexandru Sahia», îşi propune dezvoltarea, şi pe această cale, a unei culturi cinematografice în stare să contribuie la ridicarea nivelului de cultură generală şi la sporirea exigenţei spectatorilor faţă de creaţiile cinematografice. Prin activitatea lui, acest cineclub vrea să ajute pe spectatorii studenţi în a înţelege filmul ca o artă cu un anumit specific şi în a putea deosebi operele cinematografice de autentică valoare de filmele îndoielnice din punct de vedere artistic. Apoi, cineclubul ar putea contribui la distrugerea mitului burghez despre «mirajul filmului» şi la înlocuirea lui cu o cunoaştere ştiinţifică a procesului artistic şi industrial de creare a unui film, ținându-se astfel către lichidarea situaţiei în care cea mai importantă dintre arte este cea mai puţin cunoscută în esenţa ei. Cel de al doilea scop urmărit: dezvoltarea şi îndrumarea amatorismului cinematografic, pentru a se întrebuința filmul în munca de cercetare ştiinţifică — individuală sau colectivă — şi pentru satisfacerea nevoii în sine (aşa cum bunăoară există: fotografi amatori, pictori amatori, teatru de amatori etc). În ceea ce priveşte formele de activitate pentru dezvoltarea unei culturi cinematografice, cineclubul va organiza discuţii (cu proiecţii) pe marginea unor filme actuale sau clasice şi cicluri de prelegeri privind etapele creării unui film, teoria generală a filmului, mijloacele de expresie cinematografică, istoria cinematografiei (epoci, şcoli, creatori). Cu ajutorul Direcţiei reţelei cinematografice şi a Direcţiei difuzării filmelor se vor organiza în facultăţi şi şcoli «colţuri ale filmului», prin care se va căuta popularizarea problemelor de cultură cinematografică legate de filmele aflate în acel moment pe piaţă. Cu timpul, cineclubul de pe lângă Casa de Cultură a studenţilor şi-ar putea lărgi cercul de participanţi prin atragerea elevilor şi a altor categorii ale populaţiei; unui interes crescând pentru această formă de activitate culturală putându-i-se răspunde prin dezvoltarea unei reţele de cinecluburi în capitală şi mai apoi în întreaga ţară. Cineclubul va propune Ministerului Învățământului şi Culturii să creeze catedre de istorie şi cultură cinematografică în cadrul unor institute de învățământ superior. Cu timpul, educaţia cinematografică de la catedră poate deveni o realitate şi în şcolile medii, aşa cum în aceste şcoli tinerii sunt ajutaţi să aprofundeze literatura, muzica, artele plastice etc.”
Colecția Muzeului Cineastului Amator
Muzeul Cineastului Amator din Reșița este o iniţiativă privată ce işi propune cercetarea şi readucerea în atenţia publicului a mişcării de cineamatorism din România. Principalele direcţii ale muzeului au în vedere colecţionarea de aparatură utilizată în cinecluburile și cinematografele de altădată, digitalizarea filmelor realizate de cineaștii amatori și punerea lor în circuitul public prin evenimente de proiecții lunare, colecţionarea materialelor non-filmice (afișe, fotografii, publicații, programe de film) precum și programe educaționale de tehnică cinematografică.
Muzeul a fost deschis în 2014 în fosta cabină de proiecţie a cinematografului „23 august”, în prezent parte a universităţii “Eftimie Murgu” din Reşiţa. Muzeul Cineastului Amator deţine un patrimoniu important format din aparatura utilizată de cineaştii amatori ai secolului trecut (camere pe peliculă, aparate de proiecţie, vizioneze, prese de tăiat şi lipit filme), filme pe peliculă, atât profesioniste cât şi filme realizate de cineaşti amatori, afişe de film, publicaţii legate de activitatea cineaştilor, premii şi diplome dar şi alte materiale despre cinemaul românesc. Prin prisma acestor artefacte, se are în vedere un studiu mai aprofundat al mișcării cineamatorilor. Filmele realizate de către cineamatorii vremii ne oferă informaţii importante despre istoria locurilor din care provin, prin urmare, o altă activitate este digitalizarea filmelor vechi realizate pe peliculă şi publicarea acestora pe canalele de socializare ale muzeului.
De asemenea, o parte din activităţile propuse au ca scop formarea cineaştilor amatori de astăzi, în primul rând prin participarea acestora în taberele de creație coordonate de cineclubul muzeului: o dată pe an, alături de Casa de Cultură a Studenților din Resița se organizează o tabără care are ca prioritate deprinderea abilităților tehnice în cazul folosirii peliculei (fotografie, film). Lunar, Muzeul Cineastului Amator realizează o proiecție digitală în cadrul programului KineDok si o proiecție pe 16mm. În anul 2017, muzeul a avut prima inițiativă de revitalizare a festivalul de film de amatori de altădată, „Ecran 5”.
www.muzeulcineastului.ro
